un adevar..

Fara sa stau pe ganduri recunosc ca aproape toate belelele de pe capul meu si situatia mai neplacuta la care am ajuns in ultimii doi ani sunt urmari firesti a modului de viata la care nu gasesc nici acum mare cusur doar ca am depasit limita. Nu este luna, de un an si ceva in care sa nu reiterez hotararea de a renunta . Am trait ce am vrut, mi-a placut, a fost o afacere care m-a secat de bani si m-a facut sa fiu dator pe ici pe colo , eu care nu am fost in situatii de astea. Pana acum am mai.. uitat... eu  ce trebuie sa fac , de acum insa ii pun capat pentru ca este nevoie de anumite lucruri.Si sa fim seriosi dar am  o varsta cand prioritatile trebuie schimbate, acum sunt ca o frunza.Oricum inca nu realizez cum am intrat eu in cercul asta vicios in care m-am adancit mai mult decat a trebuit si consecinta se vede. Chestia e, voi reusi sa ies?