Este evident ca nu realiez commplet momentul de timp in care ma gasesc. Plutesc intre doua extreme incercand sa mi regasesc starea de mijloc ca un echilibru intre eu si eu. Nu as putea sa definesc ce sunt acum deoarece nu relationez cu mine insui in conditii normale . Plutesc intr un spatiu care mi e tot ai strain iar oricat mi as dori sa redevin eu ma intreb cine dumnezeu mai sunt . Identitatea mea se pierde undeva in trecut si tot mai mult nu mai regasesc nimic eul actual.Oricum am impresia ca eu sunt intr o lume a mea iar toti ceilalti sunt in lumea reala. Altfel spus totul pare un vis urat din care vreau sa ma trezesc dar nu pot.Uneori constiinta existentei devine grea , dureroasa dar tot te agati de ea cu vesnica speranta a unui om iesit din viata reala dar el crede ca mai conteaza. De fapt problema este ca eu vreau ca viata sa fie in parametrii aceea normali care sa ti permita sa gandesti chiar si spre viitor , neluand in seama o realitate ce se defineste prin varsta si boala, astea ducand la neputinta. Ei da acum sunt prins in cercul neputintei din care nu mai pot scapa. Ca intotdeauna ce trece de realitate devine un vis nenorocit in jurul caruia ma invart dintotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu