joi, 13 noiembrie 2025
eu, speranta si universul.
Intotdeauna cand am ingrijorari cu privire la starea mea de sanatate ma confesez aici pentru ca nu exista o persoana careia sa i spun problemele mele de sanatate la 69 de ani.Evident ca problema mea numarul unu este de origine cardiologica . Medicamentele pe care le iau sunt doua si incerc sa tin tensiunea la 11 sau mai mica cel putin dupa aparatul meu in care imi place sau nu ma orientez macar.Atrecut vremae jumatatii de pastila , problema e ca tot mai des iau trei jumatati . De un timp nu mai pot echilibra situatia din diferite motive , nu prea le stiu , cert e ca eu tin un regim alimentar strict dar nu intotdeauna da rezultate. Foarte rar, cum a fost si acum , am mancat cate ceva neindicat sa zic asa dar asta se intampla la sapte opt luni odata.Asta si pentru ca lista cu ceea ce pot manca se micsoreaza continuu si chiar nu mai stiu ca sa mananc.E clar ca nu ma simt tocmai in largul meu starea e una confuza pe care simt ca nu o mai pot controla ca pana acum.E complicata viata mea acum , tocmai pentru ca simt ca sunt mai vulnerabil ca oricand iar varsta mea nu imi da speranta.In ultimele luni echilibrul pe care il aveam cu pastila de tensiune nu mai este valabil ,fiind nevoit sa iau trei jumatati de pastila si nu reusesc sa restabilesc echilibrul de pana acum. Pe de alta parte nici cu aparatul meu de tensiune nu sunt foarte sigur , consierand ca in realitate tensiunea este mai mare decat indica aparatul plecand de la simtomele ce le am la tensiunea 11 indicata de aparat.Boala asta de inima mi a taiat avantul ramanand cu sperantele eterne insa am inceput sa urasc universul ca spirit si speranta eterna. In fond , ce este lumea ? Ei bine , eu cred ca este universul cladit pe sperantele oamenilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu