norii....

A inceput anul , continua problemele de sanatate.La varsta mea ar parea normale , doar ca eu ma confrunt de 31 de ani cu ele.Este trist sa constati ca cel mai probabil , afectiunea de la mana nu o mai pot aduce spre bine nici cum.Perspectiva este crunta , pentru a fi pus jos trebuie sa ajung din nou la prima problema si anume tromboza arteriala de la mana dreapta.Abia ma descurc acum , ce voi face cand cine stie ca va fi cu mana. Este posbil sa ajung vai de capul meu la mila unora si nu stiu daca voi rezista psihic vorbind.Ma intreb daca nu e mai bine sa inchei socotelile cu viata printr un gest disperat decat sa ajung o zdreanta. Intrebarea se pune daca am curajul necesar.Acum ma agat de viata deoarece cat o fi de greu undeva pastrezi o palpaire de speranta.Cumva speranta si un noroc limitat m au ajutat o gramada de ani , acum ma infior la gandul ca pot ajunge in situatia de nici la wc. sa nu poti merge . Sa ajung sa ma stearga cineva la cur ar fi peste puterile mele de rezistenta , psihic vorbind.Acum inca imi fac totul singur cu ajutor pentru lucruri pe care nu le am facut niciodata, as spune ca sunt multumit doar ca la orizont norii negri vin spre mine.Probabil Dumnezeu cu mila.