zile si zile....

 Uneori as vrea sa scriu o gramada de lucruri doar ca imi lipseste motivatia pe final.Cumva eu cred ca am devenit putin mai realist in ultimii doi ani cand din doua lovituri am fost adus la zi atat cu istoricul meu medical cat si privind in buletin si constatand ca un om cu multiplele mele probleme am depasit o bariera-vorba vine- aceea de saizeci si cinci de ani.E batranete ca sa o mai ocolesc , poate credeam ca nu o sa mi se intample niciodata dar ma gasesc la aceasta varsta impreuna cu pachetul de boli si probleme ce decurg de aici.Problema este ca indiferent de varsta , dorintele nevoile , sperantele , sunt ca la patruzeci , neacceptand ca unele lucruri nu mai sunt , nu vor mai veni , cu atat mai mult cu cat sunt constrans de bolile pe care le am si pentru care iau zilnic patru pastile si doua linguri de ulei de in.Cred ca indiferent de varsta omului ii poti lua totul dar ii va ramane stropul de speranta pe care il pune ca balsam si pentru corp si pentru suflet.Intr un fel nici nu vreau sa stiu ca lucruri ma asteapta dar as vrea sa pot sa am un pistol sau niste cianura pentru a putea sa termin cum vreau eu cand vreau eu.Dincolo de momentele astea morbide cumva , si in dimineata asta ca si in celelalte am o gramada de treaba pe care inca reusesc sa o fac eu si asta imi da impulsul de a ma ridica dimineata din pat. Un lucru important si bine de mentionat este eu in momentul asta nu am rude sau prieteni care sa ma ajute cu o treaba sau cu un serviciu, am doar oameni pe care ii platesc , altfel ar fi greu.Sa te rogi  de o ruda sa te ajute la ceva , este chiar dezumanizant prin reactiile pe care unii sau altii le pot avea. In consecinta , trebuie sa te descurci singur , pentru ca atunci cand devine cazul sa i poti injura. Un reper important in viata mea de multi ani este Dr. Costas . Probabil ca dansului ii datorez totul , poate si faptul ca traiesc. Multumesc doctore !