e greu...cu inima

Incep sa cred ca sunt intr-un vis urat care devine de fapt cosmar cand realizez ca sunt la pamant.Nu cred ca m-am gandit vreodata ca mi se poate intampla asa ceva intr-un moment cand nici macar bani pentru spitale si medicamente nu am.Ce mai, un cosmar in toata regula.De fapt ma tot intreb ce se intampla si cum de am putut eu sa ma las sa ajung atat de jos de bolnav si lipsit de posibilitati, eu care tot timpul am fost un boier.Pentru ce prefer sa nu mai zic, atunci cand dezastrul te loveste sub forma asta.