din pom in pom

Ca stare generala ma simt destul de prost.In continuare parca sunt picat din pom , confuz, tahui de cap si plin de intrebari ,restrictii si interpretari de simptome .Crezi ca e oarecum viata reala dar nu mai este si nu va mai fi niciodata.Viata pare un fel gaura neagra care se rostogoleste in cap , iti taie toata motivatia si iti pune fel de fel de intrebari existentiale.De a lungul timpului am avut mai multe perioade distincte de viata care mi au modificat perceptia ,trecand cum se spune de la suparare la extaz sau invers ,dar de fiecare data exista un orizont real de speranta .Acum plutesti dus de intamplare , esti la mana norocului si te consumi psihic incat stresul te doboara inaintea altor boli ,deoarece iti pierzi imunitatea aia psihologica care te ajuta sa treci peste situatii grele.Adevarul este ca incerc si eu sa ma adaptez facand lucruri care la faceam si pana acum ,astea fiind treburi zilnice care sunt o gramada, sa accept chiar ideea unei prezente feminine pe care chiar daca imi propusesem sa o intrerup , imi pastreaza parca o legatura cu lumea reala.Se poate sa fi intrat in faza in care sa accept faptul de a ma minti singur acceptand o realitate dureroasa, aceea ca nu prea mai pot pretinde nimic de la viata.Totul trebuie luat asa cum vine , acceptat sau nu tot aia e.