tot vant

Ieri m am simtit foarte rau , pentru astazi nu sunt semne mai bune. Din contra as spune ca simptomele care vad ca se pastreaza anunta vremuri grele pentru mine. Mai este astazi si maine urmand ca sambata sa incerc sa ajung la clinica la doctorita.Eu ma tot plang dar asta este traseul fizat de destin , orice as face nu cred ca se mai poate face mare lucru. Am afectiuni grave la inima care un timp au fost insesizabile , circa opt luni , iar acum de trei saptamani manifestarile sunt grave , cu medicamentul de pana acum nu mai nu mai sunt parca de pe limea asta , plutesc in inconstienta spre momente critice.Vrand nevrand a trebuit ca in fiecare zi sa fac treburile. Astfel , am facut patul , m am spalat putin , maine mai mult, am facut mancare , am spalat vasele si deocamdata doar atat. Nu ma simt ca am putere , de unde ar veni dorinta sa fac mai multa treaba , mai ales ca simptomele ma descurajeaza si nu stiu ca masuri sa mai iau. Cand spun masuri trebuie sa pun si ghilimele deoarece nu mai exista masuri.De dimineata stau cu intepaturi in piept , nu mai am ameteli pentru ca nu am mai luat suc de paducel sau cum a fost ieri inca o pastila in plus . Dar si valoarea tensiunii este undeva la 12 , o sa vad la ora trei cand voi lua din nou tensiunea .De fapt , realizez --nu as fi crezut niciodata , eu care aveam o parere asa buna despre mine--ca am ajuns un gunoi de pus in punga si trimis la pubela , asta pentru ca un rebut mai poate fi reparat aranjat , insa gunoiul doar se arunca.M am prabusit odata cu multimea mea de vise din care nu am realizat niciunul sau mai bine zis nici macar nu m am apropiat de posibilitatea de a realiza vreunul.Ma tot feresc sau uncerc sa ma feresc de vanturile ce mi sufla in ceafa numai ca uraganul este undeva acolo , nu te mai poti feri. Uneori te intrebi ca si eu dealtfel , care este scopul existentei mele? Cred ca raspunsul ar putea fi acela de a constientiza suferinta si frica pentru mine si pentru toti oamenii.