pareri de rau?

In ultimul timp viata zilnica devine ca o corvoada sub iminenta lovitura de ciocan ce asteapta parca sa fiu doborat de tot.Astfel de dimineata pana seara totul pare un ritual grotesc in care eu incerc sa pastrez aparentele, uneori ma fac ca uit in ce situatie ma aflu dar totul pare din alta lume . Incerc sa para totul ca traiesc dar la dracu cred ca mai degraba sunt mort.Sunt acele ritualuri zilnice , cu treburile necesare ,totul intr un ritm pe are nu il percep deoarece , nici nu realizez ca iar e seara , iar desfac patul , ma bag in pat , ma uit la televizor pana ma ia somnul.Rutina asta \\ bolnava \\ in care nu ai nici un plan , nici o perspectiva gandindu ma doar cum ma voi simti maine cu mana , nu mai seamana a viata , ori eu sunt intr un azil de nebuni ori sunt un nebun inconstient in imposibilitate de a realiza asta.Adevarul este ca presiunea creste si cred ca mi e tot mai greu sa traiesc in incertitudinea asta , eu incercand de altfel sa pastrez cu cei din jur o aparenta de normalitate. De aceea zbuciumul meu, problemele mele , deznadejdile mele le pastrez doar pentru mine deoarece nu as gasi nicaieri ajutor, pentru ca toti mi ar pune in fata inconstienta ultimilor ani , fapt cu care sunt deacord, tot ce trag si voi trage mi se datoreaza, este doar o fata a prostiei mele.Adevarul si mai dureros este ca nu mai cred ca o sa am posibilitatea de a repara ceva in viata mea.

constatari..

Este important ca in momente grele sa ai un pic de noroc, o cale spre o sansa care sa te ajute. Constat ca altii aflati in situatii similare cu mine, beneficiaza de acea sansa , manifestata in diferite feluri. In primul rand sa gasesti un doctor care nu conditioneaza actul medical , care isi face meseria, te ajuta dupa care in functie de posibilitati ai si tu un gest de recunostinta. Ei bine, la mine nu este cazul dar nu trece zi in care sa nu ma injur sa nu regret faptul ca am fost un dobitoc inconstient vreme de sapte ani. Constiinta mea imi spune ca poate nici nu merit clementa de la soarta, TOT RAUL DE CARE AM ACUM PARTE MI L AM FACUT SINGUR. Asta pentru ca in conditii normale de viata eu trebuia a am bani sa merg la orice spital ar fi fost necesar , fara sa mai trec prin calvarul asta care m a pus la zid. Oare singura posibilitate este sa mi astept executia?

pierdut....

Ca si cum sunt pierdut intr o gramada de rahat.

intrebare

In dimineata asta, spre groaza mea, simptomele de la mana s au accentuat.Mana ma doare tot mai apropiat de simptomele de acum multi ani si nu stiu ce am sa fac. Intradevar, CE AM SA FAC?

intrebari.

Dimineata am o gramada de treaba, incepand cu patul ,curatenie , lemne , foc , mancare si bineinteles spalat barbierit etc. Toate trebuie facute zilnic, mai apar si alte activitati fara de care o zi nu poate fi cum trebuie. Ei bine pana acum vreo trei luni totul era ca o normalitate, dar de cand mana a inceput sa ma doara totul pare mai greu , mai fara tragere de inima . In conditiile astea, cand atatea lucruri sunt de facut zilnic , nu pot sa nu ma gandesc ca in viitorul foarte apropiat multe din aceste activitati nu voi mai putea sa le fac. Ce se va alege de mine atunci, cum voi gestiona tot acest calvar? Mai merita sa traiesti in asemenea conditii? Cred ca incet imi pierd puterea de lupta, care zi de zi se erodeaza , lupta care pare ca o duc in van, o duc cu morile de vant , deoarece totul merge implacabil spre un destin nefast iar eu nu pot face nimic. --cand puteam face nu am facut--. In conditiile astea te intrebi , ce mama dracului ma mai lupt intr o batalie in care nu am nici o sansa? Deasemeni , ce sa fac-daca mai pot face ceva-sa mai schimb ghinionul asta care ma sufoca de atata timp? Intrebari si iar intrebari , problema este cand primesc raspunsul la ele.

sperante?

Incet timpul se raceste asa cum se racesc si posibilitatile mele . Mana incepe sa treaca la simptome tot mai ingrijoratoare , sunt prins intre ciocan si nicovala fara sa am nici o putere de a reactiona. Sunt pe aici diferite persoane care au diferite probleme de sanatate insa avand bani merg la spitale fac operatii , isi rezolva problemele fara sa treaca prin iadul meu existential. Unii au chiar si o forma de noroc care ii ajuta , eu ma zbat , nu gasesc nici o varianta , doar ma agat de marginea prapastiei , tipand si invocand ceva ce nici eu nu stiu ce dar de la care astept un semn , un ajutor.Dar nimic nu vine, cu toate ca mult timp , ceva mai de mult aveam acele portite si posibilitati atunci cand plana un necaz asupra mea. Este evident ca inconstienta mea ma va costa mai mult chiar de cat mi am imaginat eu, de acum va trebui sa platesc pentru greselile strigatoare la cer pe care le am facut iar si iar in ultimii sapte ani.In ultimul timp duc o viata care parca este ireala, ca si cum as fi intr un cosmar continuu din care nu ma pot trezi si chiar uneori sper sa ma trezesc si sa constat ca pot depasi acest cosmar ce mi a cuprins viata de atata timp.Daca nu as fi constient ca in toata aceasta situatie eu sunt singurul vinovat ,ca  totul mi se intampla datorita inconstientei in care am trait ultimii ani , probabil m as da cu capul de pereti si as incheia acest chin pe care simt ca nu il mai pot duce.Cu alte cuvinte situatia mea este exact ca a unei vite duse la taiere si isi asteapta randul nevazand nici o posibilitate de scapare.Deci, unde este acea raza de soare pe care o astept, la care inca sper? Este posibil ca cerul si pamantul sa mi fi intors spatele..

7 octombrie

Initial este o zi ca oricare alta ,doar ca astazi fac 62 de ani.Doamne, ce am mai trecut timpul si cum am ramas fara nici o realizare in atatia ani.Fara suparare nu gasesc nici un reper care sa ma reprezinte , pe care sa il pot trece in biografia mea.Ziua de astazi este aproape exclusiv numai pentru mine, putini stiu de ziua asta.Printre cei foarte putini s a numarat Cristi Tomegea care mi a dat telefon si Adrian Matei din Anglia. Am fost  chiar surprins de telefonul lui Adrian dar mi a facut placere, de ce nu!Nu am ce sarbatori, nu am nici sperante avand in vedere situatia in care ma gasesc , nu am in nici un fel starea care sa mi certifice vreo sarbatoare. La varsta asta am ajuns chiar daca am o gramada de belele, cred ca dorintele si sperantele mele m au impins inainte doar ca totul a ramas la stadiul de dorinta.Altadata ma mai gandeam la trecut , la un viitor care sa faca uitat prezentul etern plin de necazuri si probleme , o parte create si de modul idiot in care imi conduc viata de un timp , mai exact de vreo sapte ani.Dar acum , la varsta asta nu ma mai pot gandi la nimic , doar ca imi trebuie bani sa merg la spital si nu stiu de unde sa ii iau.Tot asa am vreo doua zile cand iar mi am propus sa renunt la tigari, avand in vedere ca mana incepe sa ma doara, Ei bine sper ca de data asta sa reusesc sa le dau dracului de tigari pentru ca o parte din vina o au si acestea , chestia este doar ca e prea tarziu. Trebuiau lasate tigarile astea macar cu vreo cinci ani in urma.Am mai descoperit ceva in zilele astea pline de probleme . Cred ca daca as avea bani foarte multi mi as asuma rezolvarea tuturor problemelor din tara asta. Care este calea? O sa o spun cand voi avea banii. Si uite asa, este seara, a mai trecut o zi din cele ale vietii, pot spune ca trec tot mai repede , si \\\ tot asa fara ajutor divin se va termina o viata traita fara rost. Astept divinitatea la interviu!\\\\ DACA ARE CURAJ!