constatari..

Este important ca in momente grele sa ai un pic de noroc, o cale spre o sansa care sa te ajute. Constat ca altii aflati in situatii similare cu mine, beneficiaza de acea sansa , manifestata in diferite feluri. In primul rand sa gasesti un doctor care nu conditioneaza actul medical , care isi face meseria, te ajuta dupa care in functie de posibilitati ai si tu un gest de recunostinta. Ei bine, la mine nu este cazul dar nu trece zi in care sa nu ma injur sa nu regret faptul ca am fost un dobitoc inconstient vreme de sapte ani. Constiinta mea imi spune ca poate nici nu merit clementa de la soarta, TOT RAUL DE CARE AM ACUM PARTE MI L AM FACUT SINGUR. Asta pentru ca in conditii normale de viata eu trebuia a am bani sa merg la orice spital ar fi fost necesar , fara sa mai trec prin calvarul asta care m a pus la zid. Oare singura posibilitate este sa mi astept executia?