joi, 11 octombrie 2018

sperante?

Incet timpul se raceste asa cum se racesc si posibilitatile mele . Mana incepe sa treaca la simptome tot mai ingrijoratoare , sunt prins intre ciocan si nicovala fara sa am nici o putere de a reactiona. Sunt pe aici diferite persoane care au diferite probleme de sanatate insa avand bani merg la spitale fac operatii , isi rezolva problemele fara sa treaca prin iadul meu existential. Unii au chiar si o forma de noroc care ii ajuta , eu ma zbat , nu gasesc nici o varianta , doar ma agat de marginea prapastiei , tipand si invocand ceva ce nici eu nu stiu ce dar de la care astept un semn , un ajutor.Dar nimic nu vine, cu toate ca mult timp , ceva mai de mult aveam acele portite si posibilitati atunci cand plana un necaz asupra mea. Este evident ca inconstienta mea ma va costa mai mult chiar de cat mi am imaginat eu, de acum va trebui sa platesc pentru greselile strigatoare la cer pe care le am facut iar si iar in ultimii sapte ani.In ultimul timp duc o viata care parca este ireala, ca si cum as fi intr un cosmar continuu din care nu ma pot trezi si chiar uneori sper sa ma trezesc si sa constat ca pot depasi acest cosmar ce mi a cuprins viata de atata timp.Daca nu as fi constient ca in toata aceasta situatie eu sunt singurul vinovat ,ca  totul mi se intampla datorita inconstientei in care am trait ultimii ani , probabil m as da cu capul de pereti si as incheia acest chin pe care simt ca nu il mai pot duce.Cu alte cuvinte situatia mea este exact ca a unei vite duse la taiere si isi asteapta randul nevazand nici o posibilitate de scapare.Deci, unde este acea raza de soare pe care o astept, la care inca sper? Este posibil ca cerul si pamantul sa mi fi intors spatele..

Niciun comentariu: