vineri, 30 noiembrie 2018

A venit..gerul

In cateva cuvinte pot spune ca marti 27nov. am fost la Suceava la comisie pentru certificatul de handicap , acum trebuie sa astept decizia acasa. Aceasta poate veni intr o luna sau doua, nu se grabesc oamenii de acolo.Apoi de doua zile a venit iarna cu tot bagajul.Nu mai este frig ca pana acum, este deja ger de ingheata geamurile , ceea ce presupune foc in soba de doua ori mai mult decat pana acum. Afacerea cu lemne pe care am facut o , nu a fost prea reusita deoarece sunt putine, nu am pana luna viitoare.Acum sunt oarecum strans cu usa din mai multe privinte, o sa fie o perioada grea prin care inca nu am idee cum o sa ma descurc.De fapt, nu este nici o surpriza in aceasta situatie, de vreo trei ani sunt in mod constant prins cu gramada de probleme ce parca nu se mai termina.Revin iarasi la o vorba cum ca ce isi face omul cu mana lui e bun facut, asa ca toate astea sunt ca o rezultanta a prostiilor mele, de diferite feluri.Adevarul spune fara dubii ca iarna pentru mine este perioada critica din toate punctele de vedere. Iarna este abia la inceput, asa ca am de tras .

miercuri, 21 noiembrie 2018

Ninsoarea s a oprit deocamdata, este frig, este iarna si nu am lemne.Intr un fel voi rezolva eu problema asta insa deocamdata mai stau asa cu ce am.Saptamana viitoare trebuie sa merg la o comisie de evaluare pentru grad de handicap.Am insistat sa o fac si pe asta deoarece am nevoie de cei multi sau putini bani pe care as putea sa ii primesc.Este foarte neplacuta atmosfera asta de iarna, cu cerul innorat , cu frig si acest peisaj bacovian ce nu te incurajeaza sa o pornesti pe drumuri chiar si cu masina.Am multe pe cap dar sa r putea sa rezolv macar o problema ce tine de conduita mea , sa astept si daca mi e dat pot avea si alte experiente bune sau rele, important este sa ies din contextul asta nefast. In rest imi asum toate relele si necazurile ce ma bantuie, toate se intampla doar din cauza mea.

luni, 19 noiembrie 2018

iarna

In dimineata asta prima zapada si a facut aparitia intr un strat de douazeci centimetri, practic astazi a debutat iarna. Ninge in continuare, nu stiu cand se va opri si cum va evolua timpul . Este un alt aspect care ma dezavantajeaza deoarece de acum am nevoie de lemne mai multe , apoi daca este nevoie sa merg undeva fie la vreo comisie la Suceava sau alt spital va fi foarte greu in conditiile in care drumurile pot deveni greu accesibile.Sunt prins iar in capcana timpului , la mana destinului, de mult timp nu mai am nici un fel de control , nimic nu mai depinde de mine,  nu mai pot reactiona cum ar trebui de mult timp deoarece imi lipsesc resursele financiare ,cu bani poti face orice aproape in orice conditii.Cand privesc pe ferastra si vad ca ninge continu, imi amintesc ca dintotdeauna iarna cu zapada multa -poate fi oricat de frig- mi a creat o stare de panica, tocmai in ideea ca o situatie de genul asta practic ma blocheaza in casa.

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

chestie veche

Am inceput de aseara sa iau niste pastile aduse de doctorul de familie, insa rezultatele sunt slabe deocamdata si pentru faptul ca prostata mea , inflamarea acesteia este treaba veche. Simptome de genul asta am de  multi ani , am fost acum ceva ani la un control-acum vreo 20 de ani-de atunci nu am mai facut control chiar daca eu realizam ca boala asta evolueaza.Acum m au ajuns doua situatii medicale destul de grave.Ambele situatii necesita interventie chirurgicala care la randul lor necesita bani. Cu toate astea, astazi am avut o zi cu multa treaba si pentru faptul ca trei zile nu am putut sa fac nimic.Daca ai enumera cate treburi ai de facut intr o zi incepand de dimineata iti pui intrebarea -a mai fost pusa- ce se intampla cand nu poti face.Acum incerc sa dansez pe sarma cu dorinta de a nu cadea .Sa vedem cat voi putea rezista. In cea mai mare parte viata mea se desfasoara intre treburile diminetii si seara -care acum inseamna ora 17 -cand iar fac patul , iar ma bag in pat , asteptand impreuna cu televizorul sa ma ia somnul.Seara buna.

vineri, 16 noiembrie 2018

platesc si iar platesc...

Ma simt de parca sunt de pe alta lume , parca sunt intr un loc necunoscut ,tampit de cap, fara a sti exact ce se intampla cu mine desi sunt constient ca abia acum am dat de dracu.O problema la o mana ramanea pana la urma o problema care ar fi afectat doar mana.O problema interna precum prostata , este deja ceva foarte grav, care dincolo de banii pentru operatie implica o abordare mai complicata.Ma tin cu dintii, oare de ce? Si , abia acum am scapat de blestemul ala care poarta nume de femeie. Nu pot sa nu repet , aceasta \\ matraguna\\ este sursa tuturor necazurilor mele.Cred ca am platit cu varf si indesat , insa daca stiam care este pretul o dadeam dracului demult.Intrebarea vine inevitabil, CE VOI FACE? Am zis.

mi a ajuns

Dincolo de multele probleme ale mele privind sanatatea, un lucru este cert. Am ajuns cel mai neispravit om de pe fata pamantului.SE MAI POATE NUMI ASTA VIATA? Ce Dumnezeu sa mai fac, cate mai trebuie sa trag? Cred ca m am saturat.

joi, 15 noiembrie 2018

distrus

Cred ca toate problemele pe care le am avut pana acum devin minore in fata celei ivite acum , cu simptome mai vechi dar pe care nu am bagat o in seama. Ei bine , simptomele de prostata duc pana acolo ca nu pot sa ma urinez.Nu este clar ca trebuia sa mai vina o belea pe capul meu , astea de pana acum fiind insuficiente pentru a ma dobori .Ce se intampla, ce sa fac , ce blesteme si chinuri trebuesc sa ma atace deodata? Asta abia cumpana de viata, asta e problema de sanatate care aparuta dintr o data ma pune cu botul pe labe .

vineri, 9 noiembrie 2018

doborat?

Ma doare mana, sunt terminat. Banii cum i am luat cum i am dat . Ce o sa fac? Doctorul de familie mi a explicat ca si asa multe nu se mai pot multe lucruri. Orice interventii ar costa foarte mult in conditiile actuale. Ce sa fac?

prins...

Dimineata asta a trebut in sfarsit sa rezolv cu o pereche de pantaloni de la un costum cumparat, deoarece pantalonii sunt mai lungi putin.O treaba care a fost foarte enervanta, nu mai suport sa fac chestii de astea. A cam inceput frigul , chiar daca la amiaza pot fi 17 -20 de grade.Asta inseamna ca fac foc la greu si consum lemne la greu.In rest , nu fac decat sa apreciez cat mai rezist pana sa trebuiasca sa merg la un spital de chirurgie vasculara .As merge eu si maine dar deocamdata nici o speranta de bani. Trebuie sa vad cum fac , ca atunci cand merg la spital sa nu platesc cei 800 de lai la banca, aman o luna, asta e situatia.Am si urechile infundate , trebuie sa vad ce fac si cu asta, parca sunt in cursa spre infern.Mana este cu simptomele tot mai apropiate de cum era acum multi ani, inainte de a merge la operatie.Niciodata in viata mea nu am fost legat de maini si picioare, fara posibilitate de a reactiona intr o situatie atat de grava cum ma gasesc acum. Parca nici sanatos la cap nu mai poti ramane.Dincolo de toate astea, este posibil sa iau astazi banii sa mai cumpar si eu cate ceva ca am cam ajuns pe gard.Banii, de ceva timp, cum ii iau cum ii dau , blestemul dracilor da cativa ani.

sâmbătă, 3 noiembrie 2018

viata mea sau doar un cosmar de noapte...

Nu stiu ce sa mai fac, dar nu mai pot suporta stresul asta determinat de situatia mea de acum.ce  dumnezeu fac, de ce ma mai agat de himera asta idioata?Traiesc o forma de neputinta si pentru ca nu pare deajuns , spectrul unei situatii care se adauga zi de zi si ma macina bucata cu bucata , par a ma pune jos pana la urma. Eu ma tin cu dintii dar viata mea de acum are o forma care este greu de indurat si te gandesti daca nu e mai bine fara.Chiar ma intreb, eu traiesc sau sunt intr un cosmar ce nu se mai termina?

ce este viata?

Cu alternante , timpul este bun in prag de iarna. Trebuie facut foc in fiecare zi, ceea ce inseamna ca va trebui sa si cumpar la greu. Sanatatea mea merge pe aceleasi coordonate, mana simte de la zi la zi noi manifestari simptomatice care evident ma inspaimanta, deoarece ma tot intreb , ce voi face cand voi fi pe gard? Asta deoarece nu se pune problema sa am bani pentru un spital cum trebuie, nu am bani nici de drum pana la un spital. In consecinta cred ca in afara de speranta nu mi a mai ramas nimic, stau aici in turnul meu de fildes asteptand partea de destin pe care este clar nu o pot evita.Nimic nu ma enerveaza mai tare decat faptul ca am ajuns sa ma comport ca un milog , ca am ajuns in situatia asta dezastruoasa din inconstienta sau pentru ca am vrut ce nu mi era destinat si astfel trebuie sa fiu pedepsit. Tare as vrea sa stiu cine stabileste toate astea , sa vad daca nu este suficient sa traiesti ca un nimic indiferent de sperantele sau dorintele tale ,sa vad si sa percep ca de fapt viata este un accident cosmic , urmand ca fiecare sa ia ce poate .Nu am schimbat mare lucru in viata mea, mai fumez-nu mult e adevarat- ma mai intalnesc cu cine nu ar mai trebui , gandindu ma ca si asta este un fel de dependenta de care nu ma pot scutura la varsta pe are o am.Problema este ca viata se constituie doar pentru prezent, trecutul nu are nici o noima ,decat in masura in care anumite actiuni din trecut pot afecta prezentul.Nu conteaza varsta deoarece asa cum te percepi la douazeci de ani , tot la fel te percepi si la saizeci , deoarece constiinta si mintea nu imbatranesc. Te uiti la corpul tau care se deterioreaza odata cu varsta , insa mental tu esti acelasi din totdeauna , spui cu aceeasi ardoare ca vrei, doar ca corpul tau nu mai este la fel.De aceea omul spera pana moare ca va fi nemuritor chiar daca este constient de cum se invarte roata vietii.Este clar ca in toata aceasta ecuatie a vietii , dincolo de sansele care ne sunt oferite sau nu , este important sa nu risipim oportunitatile lasandu ne dus de valuri inselatoare care abunda in viata si te trezesti -ca mine-cu regretul ca ar fi fost bine ca in anumite mimente ale vietii sa fi facut lucrurile altfel.In fond ce este viata? Este un pachet de necesitati si dorinte , o insiruire de suparari si bucurii , este teama sau bucuria zilei de maine dincolo de care nu stii ce va fi , este speranta care te tine agatat de ziua de azi pentru ziua de maine.