nu mai am nimic

Abia acum realizez si eu ce important este sa poti face lucrurile care te bucura in viata , fara a cere prea mult.De treizeci de ani de cand sunt pensionar m am multumit si m am bucurat de lucrurile simple care aduc  satisfactie si esti fericit.Acum nu mai am nimic , iau pastile , simptomele raman aceleasi dupa doua saptamani de tratament, sunt o frunza pe o apa involburata care asteapta sa fie inghitit de hau.Incerc sa rezist , dar e asa greu ,boala te macina pe o parte iar gandurile ,frica , deznadejdea te macina pe alta parte ,reluand iar si iar in cap ,scenarii crunte .Uneori incerci un dram de speranta ca sa nu innebunesti sau sa faci infarct , dar parca imi da cineva peste maini ca sa mi spuna ca nu ai stiut pretui speranta ce ti a fost oferita. Asa cum nu am pretuit sanatatea pe care am avuto. Cum am putut sa fac o asemenea boala ,fara macar sa mi treaca prin cap ca ar fi posibil?. Nu am facut abuz de nimic ,doar ca in ultimii doi ani am mancat zilnic trei catei de usturoi mari, plus pastila de trombostop pentru circulatia la mana.Si trombostopul si usturoiul aveau acelasi efect anticoagulant ,doar ca usturoiul distruge mucoasa stomacului deschizand drumul spre infectie.Acum sunt la pamant , iar toti cei din jurul meu isi duc viata la fel ,fiecare cu boala lui dar cu bucurii si sperante.Mie nu mi a ramas nimic.