scriu pentru mine

 Nu stiu cat voi mai putea scrie deoarece in noile conditii , cu boala de inima care zilnic o simt, cheful , puterea de a trece usor peste o asemenea boala ce imi pune viata in pericol zilnic , si nu in ultimul rand faptul ca de treizeci si unul de ani nu fac decat sa incerc sa evit complicatii la nenumarate boli . De acum nu mai am ce evita , ce a fost mai grav si de ce m am temut nu am scapat. Spre deosebire de alte momente de boala -cu alte boli- , acum nu am nici o varianta care sa mi dea sperante , sunt la mila destinului , la hotararea lui Dumnezeu. Am scris pe blogul asta , in primul rand pentru mine , niciodata nu m am gandit ca va fi citit de altcineva si nici nu tin neaparat. Cei care as vrea sa il citeasca , nu vor avea posibilitatea sa il citeasca decat daca le dau eu adresa , iar de altii nu ma intereseaza. Aici este ceva mai mult decat personal , este strigatul meu , este suferinta mea , in mijlocul carora am incercat si eu sa ma bucur atat cat mi a fost permis.Acum nu stiu daca intr un moment de disperare nu il voi sterge si toata aceasta munca , toate strigatele mele vor disparea.As vrea sa raman cu aceste scrisuri , insa ar putea face mai mult rau decat bine. Multi ani am scris un jurnal personal unde am cuprins vreo 16 ani , din momentul intrarii la liceu 1974 , pana cand a trebuit sa ma operez la mana 1990. O perioada , am avut niste stari de depresie in urma carora am distrus o gramada de caiete in care era viata mea si a altora din acea perioada. Regret ca am facut asta , insa tot pentru ca nu voiam sa citeasca nimeni. Ceea ce inseamna ca de fapt eu scriu pentru mine.